Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in timp ce Europa de Est era sub influenta comunismului, in Vest un nou curent filosofic a inceput sa isi puna amprenta asupra societatii, curent numit existentialism.
Existentialismul, asemanator cu umanismul, se concentreaza pe individ dar nu doar ca fiinta rationala ci ca fiinta care actioneaza, gandeste si simte. Omul nu are un scop in viata, el trebuie sa isi gasesca singur scopul, intr-o lume aparent confuza si absurda.
O piesa de teatru din acea perioada care descrie foarte bine situatia in care sunt romanii azi se numeste "Asteptandu-l pe Godot", o piesa in care 2 personaje Estragon si Vladimir asteapta pe un drum de tara langa un copac, fara sa faca nimic, venirea lui Godot:
"Estragon: Sunt obosit. Să plecăm.
Vladimir: Nu se poate.
E: De ce?
V: Îl aşteptăm pe Godot.
E. Adevărat. Atunci ce facem?
V: Nu e nimic de făcut."
Nici unul dintre ei 2 nu-l cunoaste si nu stiu cum dar sunt convinsi ca acesta o sa-i ajute. Piesa se termina dar Godot nu apare.
Nu e greu sa vezi asemanarea dintre cele doua personaje din piesa de teatru si romanii in general, trebuie doar sa te uiti la un talk show si o sa vezi ca subiectul principal e ce fac sau ce nu fac politicienii pentru noi, nu ce putem face noi pentru noi.
In socialism unde statul controla in totalitate distributia banilor in sociatate o astfel de atitudine este logica dar in capitalism banii nu-i mai distribuie statul, se poate ca economia sa mearga bine iar tu sa fii sarac sau economia sa mearga prost iar tu sa te imbogatesti, depinde in mare parte de actiunile tale.
Pana nu prindem acest curent, Romania o sa pluteasca in deriva.
Trimiteți un comentariu